Lord Suprem Anubis Supreme Commander Of Universe Forum Din: Timisoara
Postari: 510
Soarele īn diferite lungimi de undă. Imagine mai mare
Soarele este o stea, un corp cosmic imens, masiv, ce generează energie prin reacțiile nucleare ce se produc īn nucleu. Importanța sa pentru viața de pe Terra nu poate fi subestimată: fără Soare noi nu am exista. Totuși Soarele poate deveni periculos, fiind nevoie să īl monitorizăm īn continuu.
Soarele domină sistemul solar, fiind cel mai mare astru. Fără energia sa viața nu ar fi apărut. Chiar daca vom mai primi aceeași energie de la Soare īncă 4 miliarde de ani, viața pe Terra se află pe muchie de cuțit. Atmosfera planetei noastre ne pretejează de radiațiile ce vin din Cosmos și de la Soare, dar noi avem un efect distructiv asupra acesteia: producem gaze dăunătoare atmosferei și defrișăm vegetația ce elimină dioxidul de carbon din aer.
Viața īn viitorul apropiat de pe Terra depinde de noi, dar la scară mare depindem de modul īn care se va schimba Soarele.
Energia Soarelui
Soarele este o stea ce strălucește datorită energiei ce se produce īn interiorul său. Toate corpurile din sistemul solar primesc lumină și energie de la Soare. Fără acesta ar fi beznă totală. Radiația emisă de Soare ajunge la Pămānt īn 8,3 minute, timp īn care cu viteza luminii (300.000 km/s) se parcug cei 150 milioane de km dintre cele două corpuri. Astfel observăm Soarele cu o īntārziere de 8,3 minute.
Modul īn care se produce energia īn Soare. Imagine mai mare. Imagine detaliată
Pentru că este o stea, Soarele este compus numai din gaz, mare parte hidrogen (71%), heliu (27%), alte 2% fiind īn mare marte carbon, azot și oxigen. Energia se produce īn interiorul Soarelui, īn nucleu, unde materia este foarte densă și fierbinte. Temperatura acolo este de 15 milioane de grade (15.000.000 K), iar densitatea este de 200 de miliarde de ori mai mare decāt pe Terra. Īn aceste condiții, nucleele de hidrogen se ciocnesc și se unesc, formānd nuclee de heliu. Este nevoie de patru nuclee de hidrogen ca să se producă unul de heliu. Īn urma fuzionării (lipirii) nucleelor de hidrogen se emite energie, iar pentru că nucleul de heliu este mai ușor decāt cele patru de hidrogen, diferența de masă se transformă și ea īn energie după formula E=mc2. Soarele, care are o masă de 330.000 de ori mai mare decāt a planetei noastre, transformă īn fiecare secundă 6 sute de mii de milioane de tone de hidrogen īn heliu. De aici energia imensă produsă de acesta. De 4,6 miliarde de ani această reacție se produce, și se va mai produce īncă 3 miliarde de ani.
Transportul energiei Și structura Soarelui
Straturile Soarelui. Imagine mai mare
Energia care se produce īn nucleu este sub formă de raze gama. Aceasta difuzează īncet īnspre suprafață și prin ciocniri cu nucleele de gaz se mai pierde din energie. Pentru că densitatea este foarte mare, un foton de raze gama se ciocnește aproape imediat de particule de gaz, fiind absorbi și reemis, fie mai spre exterior fie spre interior. Īn acest mod, foarte lent, energia ajunge aproape de suprafață, fiind nevoie de 1 milion de ani să parcurgă tot traseul nucleu-suprafață. La fiecare interacție energia fotonilor scade iar aceștia īntālnesc regiuni din ce īn ce mai puțin dense. Stratul din Soare unde se produce acest proces se numește zona radiativă.
Īn straturile exterioare ale Soarelui, energia este transportată prin convecție. Īn zona convectivă, mai puţin densă, se formează curenţi īn gaz. Gazul fierbinte urcă la suprafaţă, se răceşte, după care coboara iar īn interior, sub formă de coloane. Aceste coloane gigantice, de maxim 2000 km diametru se pot vedea ca o granulaţie. Granulele au o viaţă de 10-15 minute. Granulele se pot observa la suprafața Soarelui, numită fotosferă, ca o granulație. Aici temperatura este de numai 5500 grade, iar fotonii devin vizibli pentru prima oară.
Soarele pare o sferă perfectă cānd privim fotosfera, pentru că aceasta are numai 500 km grosime. Este un strat foarte fin comparat cu diametrul de 139.000.000 km al Soarelui. Numai dacă observăm Soarele īn alte lungimi de undă putem vedea cāt de dinamic este.
Regiunile exterioare
Regiunile exterioare ale Soarelui, adică orice se află deasupra fotosferei, sunt mai fierbinți decīt restul (īn afară de nucleu) nu mai reci cum ar fi de așteptat. Motivul creșterii temperaturii nu este cunoscut dar se bănuiește că este datorată cāmpului magnetic. Coroana solară Coroana solară la eclipsa de Soare din 11 august 1999. Coroana este regiunea difuză din jurul Soarelui acoperit de Lună. Credit: Luc Viatour. Imagine mai mare
Temperatura crește de la baza spre marginea exterioară a cromosferei, regiune aflată deasupra fotosferei. Cromosfera este stratul ce se poate vedea īn timpul eclipselor de Soare, ca un inel īngust de culoare roșie. Atomii de hidrogen, din cauza temperaturii foarte mari, emit lumină īn partea roșie a spectrului. La baza cromosferei temperatura este de 6000 grade iar la marginea superioară de 50.000 de grade.
Atmosfera exterioară a Soarelui se numește coroană și se poate vedea foarte ușor īn timpul eclipselor totale de Soare. Coroana are un aspect difuz, avānd culoare albicioasă. Este foarte spectaculoasă īn timpul totalității, dar īn restul timpului se pierde īn lumina Soarelui. Coroana se īntinde pe milioane de km depărtare de Soare și atinge peste 1 milion de grade. Forma acesteia variază īn funcție de activitatea Soarelui. Cānd activitatea este la maxim, coroana este dispusă mai mult īn jurul ecuatorului solar. La minin de activitate īnsă, coroana īnconjoară tot discul solar, mai puțin regiunile polare. Se pare că mereu există niște goluri īn coroană, pe unde liniile de cāmp magnetic scapă īn spațiu.
Vāntul solar
Vāntul solar este emis īn continuu și ajunge chiar și la planeta noastră. Cul portocaliu și roșu este trecut vāndtul solar iar cu albastru cāmpul magnetic al Pămāntului. Credit: SOHO. Imagine mai mare
La temperatura īnaltă din Soare, materia este ionizată, adică mulți dintre electroni au prea multă energie pentru a fi captați de nucleele atomice. Astfel materia există īntr-o stare numită plasmă, un ocean de particule īncărcate electric. Mișcarea acestor particule produce un cāmp magnetic foarte puternic care influențează Soarele īn toate modurile posibile.
Soarele emite continuu īn spațiu particulele incărcate electric (electroni și protoni). Această emisie de particule elementare a primit numele de vānt solar. Vāntul solar se deplasează dinspre Soare īnspre sistemul solar și intreacționează cu toate planetele. Viteza acestuia la ecuator este de 400 km/s iar părțile mai active ating și 750 km/s. Numărul total de particule emise de Soare prin vāntul solar este de 1,3x1031 īn fiecare secundă. Aceasta īnseamnă că īn fiecare oră Soarele pierde 6,7 miliarde de tone de materie.
Particulele īncărcate electric nu pot trece de cāmpul magnetic al Soarelui cu ușurință. Astfel vāntul solar este reglat de cāmpul magnetic. Uneori liniile de cāmp magnetic se rup īn regiunile găurilor coronale, iar electronii și protonii ce constituie vāntul solar scapă īn sistemul solar.
Uneori Soarele emite mari cantități de plasmă, brusc, īn timpul erupțiilor solare. Erupțiile se produc īn regiunile unde sunt pete solare. Liniile de cāmp magnetic, foarte puternic īn zonele unde se formează pete, se rup și se reconectează. Energia emisă de o erupție solară este echivalentă cu cāteva miliarde de bombe atomice (aproximativ 1025 jouli). Erupțiile alimentează vāntul solar și energia acestuia crește enorm. Astfel iau naștere cele mai mari emisii de vānd solar, numite ejecții coronale de masă. Acesta, dacă sunt īndreptate spre planeta noastră pot strica partea electrică a sateliților sau a sondelor spațiale sau pot interfera cu rețelele de distribuție a energiei electrice.
Soarele – poza de Lord Suprem Anubis, in Corpuri Ceresti · 51.9KB
_______________________________________ Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care īi privesc şi refuză să intervină. Dacă dorim să continuăm a trăi pe această planetă, este nevoie de o schimbare de atitudine.
