|
|
Ogdoadă
Opt zeităţi reprezentând haosul primordial înainte de apariţia zeului-soare. Cei patru sunt fiinţe cu capete de broasca, iar cele patru zeiţe au capete de şarpe. Când zeul-soare este înfaţişat în momentul apariţiei sale, aceste divinităţi pot fi nişte babuini care salută soarele ce răsare. Zeităţile Ogdoadei sunt:
Zeu Zeiţă Natură
Nun Naunet Abisul primordial Heh Hauhet Spaţiul necuprins Kek Kauket Întuneric Amon Amaunet Putere ascunsă
Conceperea acestor zeităţi în perechi arată că egiptenii considerau principiul creator ca fiind parteneogenetic. Zeităţile Ogdoadei sunt văzute ca entităţi ale materiei cosmice în timpul primordial, suficient de puternice pentru a produce din ele înseşi movila pe care se află oul ce îl inchidea în el pe tânărul zeu-soare. Principalul lor centru de cult, unde zeul-soare a apărut pe "insula de flăcări", era Khemnu, sau "Oraşul-opt" - supravieţuind în numele modern al acestui sit din Egiptul de Mijloc, ca el-Ashmunein. Supremaţia zeului Thot la Khemnu a făcut ca locul să fie numit Oraşul-Thot, în greceşte Hermopolis. Ogdoada avea de asemenea un sanctuar în templul de la Medinet Habu, în partea de vest a Thebei, datând dinaintea dinastiei a XX-a.
Onuris
Zeu războinic şi vânător originar din This, lângă Abydos. Onuris este înfăţişat ca un bărbat cu barbă, care ţine în mână o suliţă, şi care poartă o coroană cu patru pene înalte. În egipteană numele său este Anhur şi înseamnă "Cel care îl conduce înapoi pe cel îndepărtat" - făcând referire la mitul în care zeul a călătorit către sud pentru a aduce înapoi în Egipt pe leoaica ce a devenit soţia sa, Mekhit. În unele statui alezeului suliţa este înlocuită cu o funie ce sugerează capturarea zeiţei-leoaică.
Ore
Douăsprezece zeiţe din Lumea de Dincolo, fiice ale zeului-soare Ra, reprezentate în formă umană, fiecare având deasupra capului o stea în cinci colţuri. Ele par printre zeităţile de pe pereţii mormintelor din Valea Regilor care ilustrează compotiţiile religioase cunoscute sub numele de Cartea Porţilor şi Amduat. Aceste zeiţe personifică realitatea timpului asupra forţelor haotice care, dacă li se dă posibilitatea, vor face inexistent universul zeului-soare. Prin urmare, Ra le-a conferit puterea destinului astfel încât ele controlează durata de viaţă a fiinţelor printre care trăiesc, adică toate creaturile vii supuse scurgerii timpului.
Orion
Constelaţia Orion, numita Sah în Egiptul antic, are legături strânse cu Osiris şi cu faraonul. Orion este imaginat ca fiind înghiţit în zori de către Lumea de Dincolo, dar având puterea de a apărea din nou în cer. În Viaţa de Apoi regele ajunge pe firament ca Orion, care îi conferă autoritatea unei "mari forţe". În identificarea lui Osiris cu Orion, motivul de bază pare să fie legătura pe care o are constelaţia cu steaua Sirius (Sothis): renaşterea vieţii prin revărsarea Nilului, anunţată de apariţia heliacă a Luceafărului din zori (Sirius), accentuează legătura dintre Osiris şi vegetaţie. Un alt factor comun celor doi zei este faptul că Orion are libertate de mişcare, păşind pe cer în acelaşi fel în care Osiris, conform Textelor Sarcofagelor, nu poate fi împiedicat în domnia lui asupra Egiptului de Sus. În textele funerare din Regatul Nou, Orion ajunge în teritoriul său vâslind către stele, o imagine care apare pictată pe tavanele unor morminte şi temple (de pildă, la Esneh) - un zeu purtând Coroana Albă faraonică stă in picioare pe o barcă papiriformă ce pluteşte în cer.
Osiris
Zeu al cărui domeniu este Duat - Lumea de Dincolo egipteană. El este reprezentat în formă umană, ca în prima lui aparişie atestată pe un bloc de piatră din templul domniei regelui Izezi (dinastia a V-a), pe care se află capul şi o parte din torsul superior al unui zeu, deasupra cărora sunt simbolurile hieroglifice ale numelui lui Osiris. În iconografia sa completă, trupul lui este înfăşurat în bandaje de mumie din care ies braţele ce poartă ănsemnele regalităţii - cărja şi biciul. Coroana lui specifică, numită atef, are la bază coarnele unui berbec, şi o parte centrala conică şi înaltă cu o pană de fiecare parte. Scrierea numelui său a atras atenţia cercetatorilor, care sperau sa descopere în ea o etimologie ce ar putea duce la o dovadă concludentă privind originile lui Osiris. Prea puşine teorii au fost măcar în parte acceptate, şi multe rămân neconvingătoare. Datorită simbolurilor ochiului şi tronului, lui Osiris i s-au atribuit "rădăcini" atât la est cât şi la vest de Nil, de pildă în Mesopotamia ca zeul Marduk, şi în Libia ca un presupus zeu al grânelor care poartă un nume berber ce inseamnă "cel bătrân". Numele lui a fost fragmentat de alţi cercetători pentru a însemna "Cel care ocupă tronul" sau "Cel care se uneşte cu Isis". S-a sugerat chiar că în spatele lui Osiris se află o zeiţă-mamă originară al cărei nume poate fi interpretat ca "Cea care aparţine pântecelui". Cu toate acestea, cea mai probabilă explicaţie pare să fie şi cea mai simplă: Numele lui Osiris este legat de cuvântul woser, care ar da sensul de "Cel Puternic". Stăpânitorul Lumii de Dincolo are evident grijă ca sufletele celor răi şi indezirabili să nu supravieţuiască pentru a trăi în tărâmul său. În Sala de judecată, Osiris stă aşezat pe tronul lui, ţinându-şi în mână sceptrele, şi prezidează judecarea celor ce vor să intre în paradis. Osiris ca judecător, sau cel puţin ca susţinător al onestităţii şi al purtării cinstite, este atestat încă din Epoca piramidelor, când este numit "Domn al lui Maat", zeiţa ordinii cosmice, care mai târziu reprezintă "adevărul" cu care trebuie cântărite toate răspunsurile la interogarea agresivă a sufletului celui decedat.
Pakhet
Zeiţă-leoaică venerată îndeosebi la intrarea unui ued din deşertul de est lângă Beni Hasan. Numele său este foarte sugestiv pentru natura ei, însemnând "Cea care înşfacă" sau "Sfâşietoarea". În textele Sarcofagelor Pakhet cea Mare este descrisă ca o vânătoriţă de noapte cu ghearele ascuţite.
Panebtawy
Zeu tânăr, copilul divin al lui Haroeris şi al lui Tasenetnofret în sacnctuarul de vest din templul din Kpm Ombo. Ca "Domn al celor Două Ţări", el reprezintă conceptul faraonului ca fiu al zeului Haroeris, şi prin urmare cârmuitorul de drept al Egiptului.
Pelican
Pelicanul (Henet în egipteană , găsit în scenele cu animale de pe pereţii mormintelor curtenilor, apare în textele funerare regale din Epoca piramidelor ca un simbol protector împotriva şerpilor. Descrierea Pelicanului care cade în Nil pare legată de ideea că el adună în guşa lui mare elementele ostile prefăcute în peşti - un concept comparabil cu năvoadele şi plasele de prins păsări folosite pentru a prinde păcătoşii în Lumea de Dincolo.
Peteese şi Pihor
Doi fraţi zeificaţi, fii lui Kuper, care par să fi trăit în apropiere de Dendur, în Nubia Inferioară, în jurul dinastiei a XXVI-a. Motivul pentru care ei au fost înălţaţi la statutul de zei minori nu este menţionat, dar este posibil ca ei să-şi fi găsit Moartea în Nil, o soartă ce are legătură cu Osiris.Stabilind o politică romană de laissey-faire faţă de religia egipteană, Augustus a construit un templu modest în onoarea celor doi fraţi pe malul de vest al Nilului la Dendur.
Ptah
Zeu-creator al Memphis-ului. Iconografia obişnuită a lui Ptah este deja stabilită în mod incipient în prima dinastie pe o cupă de calcit din Tarkhan: zeul antropomorf poartă pe cap o calotă, este îmbrăcat într-un veşmânt cu guler înalt şi cu un canaf, şi stă în picioare într-un chioşc deschis ţinând în mână un sceptru. Pe tot parcursul civilizaţiei egiptene, Ptah, rămânând aproape neschimbat de la primele sale apariţii, este reprezentat în mod clar pe pereţii mormintelor sau templelor: cu capul acoperit cu o calotă, care lasă vederii doar faţa şi urechile, şi antebraţele ieşind dinveşmântul de pânză care este înfăşurat atât de strâns de trup încât membrele nu se disting. Numele zeului (care, în mod ciudat pănâ în Regatul Nou nu a fost scris cu simbol distinctiv sau cu un atribut obişnuit al "divinităţii" a dat naştere unor ipoteze privind originea sa străină în Vest, dar cea mai probabilă etimologie a lui Ptah este cuvântul-rădăcină al unor verbe ulterioare care înseamnă "a sculpta".
Qadesh
Zeiţă din Orientul Mijlociu e extazului sacru şi a plăcerii sexuale, adoptată in Regatul Nou de către egipteni într-o triadă alături de Zeii Min şi Reshep. Numele ei, însemnând probabil "Cea Sfântă", nu dă nici un indiciu în privinţa originii sale, dar ea pare să fie o manifestare a senzualităţii inerente zeiţelor Astarte şi Anat.
Ra
Zeul-soare creator de la Heliopolis. Ra este chintesenţa tuturor manifestărilor zeului-soare, pătrunzând în toate cele trei tărâmuri ale cerului, pământului şi Lumii de Dincolo. Ca urmare, multe zeităţi îşi măresc propria divinitate prin contopirea cu acest aspect al zeului-soare, de pilă Khnum-Ra, Amon-Ra. Principalul său centru de cult era la Heliopolis ("orasul-soare" in greceşte), acum dispărut ca urmare a devastărilor sau aflat sub suburbiile modernului Cairo. Zona templului soarelui era numită Yunu de către egiptenii antici (On în literatura biblică şi era scris cu o hieroglifă reprezentând o coloană, în mod clar imaginea antică a cultului în sit. Manifestarea fizică a lui Ra este de obicei un şoim care poartă pe cap discul solar. Discul este înconjurat de trupul zeiţei-cobră, "Cea încolăcită", simbolizând puterea zeului de a provoca moartea instantanee. În Lumea de Dincolo, forma sa este aceea a unui zeu cu cap de berbec. El este numit "Berbecul sacru în Asfinţit", sau "Berbecul ce are în grijă haremul său". În literatură, zeul-soare este uneori descris ca un rege îmbătrânit, cu carnea de aur, oasele de argint şi părul de lapislazuli. Au fost găsite dovezi inscripţionale ale cultul zeului-soare în numele primului faraon din cea de a II-a dinastie - Reneb sau "Ra este domn". Simbolismul arhitectural în forma piramidei în trepte şi a celei clasice - scara către zeul-soare şi imaginea "nisipului înalt" de la Heliopolis pe care a stat zeul creator pentru a modela cosmosul - oferă o dovadă a permanenţei venerării soarelui pe parscursul dinastiilor a III-a şi a IV-a. Curteni din cea de a IV-a dinastie îşi afirmă funcţia de "Mare Proroc" sau mare-preot la Heliopolis.
Renenutet
Zeiţa-cobră, care îl păzeşte pe faraon. Imaginea lui Renenutet, găsită pe pereţi sau ca statuie începând cu Regatul Nou, poate fi cobra care se ridică furioasă sau, antropomorf, o zeiţă aşezată pe tron. Numele ei sugerează ideea de "alăptare" sau "creştere" a unui copil. Pentru a sublinia acest rol ca întruchipare a maternităţii divine, Renenutet poate fi prezentată ca o femeie ( sau o femeie cu cap de cobră alăptând un copil. În Epoca piramidelor ocrotirea faraonului de căatre Renenutet este predominantă. Natura ei tuttelară etse menţionată atunci când regele urcă la cer în Lumea de Dincolo pentru a-şi pretinde moştenirea de monarh puternic: Reneuntet se combină cu uraeus-ul lui pentru a crea flacpra invincibilă care ţaşneşte din gura cobrei.
Reshep
Zeu războinic de origine siriană, adus în panteonul egiptean în timpul dinastiei a XVIII-a. Atitudinea caracteristica a lui Reshep este agitând o ghioagă sau o secure deasupra capului. Barba lui este în stil sirian şi de obicei poartă coroana Egiptului de Sus, Împodobită cu un cap de gazelă în faţă şi o panglică în spate. Gazela îl leagă iconografic pe Reshep de zeul Seth, dar cea mai mare afinitate o are Reshep cu zeul războinic theban Montu.
Satis
Zeiţă care păzeşte frontiera de sud şi Nubia Inferioară, omorând duşmanii regelui cu săgeţile ei. Ea poartă coroana albă conică a Egiptului de Sus, împodobită cu coarne de antilopă sau pene. Numele ei, în egipteană Satjit, mai târziu Satet, apare pe vase din galeriile subterane ale Piramidei în trepte de la Saqqara (dinastia a III-a), iar în Textele Piramidelor este descrisă ca purificând regele cu ajutorul a patru vase din Elephantina. Această scriere timpurie a numelui ei foloseşte hieroglifa unui nod de umăr într-un veşmânt din pânză de in, dar începând cu Regatul de Mijloc semnul este cel al pieii unui animal strapunsă de o sageată.
Sebiumeker
Zeu antropomorf al procreării în panteonul meoritic. Principalul său centru de cult se află în complexul de temple de la Musawwarat el-Sufra, în deşertul aflat la est de cea de a şasea cataractă a Nilului.
Sefkhet-Abwy
Zeiţă a scrisului şi a bibliotecilor templelor. Numele ei înseamnă "Cea cu ţapte coarne", şi ea poartă pe cap simbolul stelei în şapte colţuri sub o linie curbă crestată care ar putea reprezenta un arc. Ea apare prima dată în timpul domniei lui Tutmes III (dinastia a XVIII-a) şi pare în linii mari o versiune a lui Seshat.
Sekhmet
Zeiţa-leoaică de la Memphis. Numele ei înseamnă "Cea Puternică" şi este deosebit de potrivit, ţinând seama de aspectul distructiv al caracterului ei. Ea este reprezentată cu trup de femeie şi cap de leoaică. Uneori pe rochia din pânză de in pe care o poartă apare peste fiecare sfărc modelul rozetei, un vechi motiv leonin care poate proveni din observarea firelor de păr de pe nodul umărului la lei. Ea este fiica zeului-soare Ra şi a ajuns sa fie considerată consoarta lui Ptah din Memphis, unde şi-a însuşit (cu siguranţă în Regatul Nou) unele culte locale ca "Stăpână a Ankhtawy" (="viaţă a celor Două Ţări", un nume pentru Memphis).
Sepa
Zeu-miriapod de la Heliopolis, având puterea de a proteja ămpotriva muşcăturilor de şarpe. El poate fi reprezentat şi cu cap de măgar sau ca o zeitate mumiformă cu două coarne scurte.
Serapis
Zeu antropomorf cu atribute egiptene şi elenistice combinate, creat la începutul perioadei ptolemeice. Deşi istoricul roman Tacit emite ideea originii lui Serapis în Asia Mică, probabil că însuşi teritoriul Egiptului a furnizat ingredientele esenţiale ale acestei zeităţi hibride. Rădăcinile egiptene ale zeului pot fi rezumate astfel: Osiris + Apis = Osorapis = Serapis.
Serket
Zeiţa-scorpion. Numele ei - şi cu varianta Selkis - reprezintă o abreviere a frazei Serket hetyt, care înseamnă "Cea care face ca gâtlejul să respire", în mod clar eufemistic în măsura în care scorpionul poate reprezenta o ameninţare la adresa vieţii. Din raşiuni magice, până în Regatul Nou numele ei nu a fost urmat de atributul hieroglific al uni scorpion întreg. Serket este reprezentată de obicei ca o femeie care poartă pe cap un scorpion cu coada ridicată, gata să inţepe. Prima menţionare a zeiţei in panteonul egiptean apare în timpul primei dinastii pe stela lui Merika de la Saqqara.
Seshat
Zeiţă a artei scrisului, "Prima în bibliotecă". Emplema ei, care porneşte dintr-o cordeluţă, este neclară: o stea în şapte colţuri sau o rozetă deasupra căreia se află un simbol asemănător unui arc. Ea poartă o robă lungă din piele de panteră. Încă din dinastia a II-a zeiţa il ajută pe monarhul Khasekhemui să înfigă în pământ parii pentru ceremonia "întinderii sforii". Aceasta este o parte crucială a ritualului de fondare a templelor, care reprezintă măsurarea pe pământ a suprafaţei incintei templului.
Seth
Zeu al forţelor haotice, care inspiră atât veneraţie cât şi ostilitate. Caracterul complicat al lui Seth nu este rezolvat printr-o etimologie acceptată a numelui său, redat în hieroglife ca Setekh, Setesh, Suty, sau Sutekh. Creatura lui Seth, probabil un animal compus heraldic, este un patruped cu un bot uşor arcuit, cu două proeminenţe care îi ies din vârful capului, şi o coadă ridicată terminată cu o scurtă bifurcare. Ea apare pe sceptrul regelui Scorpion la sfarşitul erei predinastice. Zeul însuşi poate lua forma completă a acestei creaturi, sau poate fi înfăţişat cu trup uman dar cu capul animalului. O veche tradiţie privind violenţa asociată cu Seth stă la baza ideii că la naşterea lui în Egiptul de Sus el s-a smuls cu sălbăticie din mama sa Nut. Locul naşterii lui era regiunea Ombos-Naqada, unde a fost contruit principalul său sanctuar sudic. În Textele Piramidelor puterea faraonului este numită "Seth din Nubet", numele antic pentru situl templului său in Egiptul de Sus. Similaritatea acestui nume cu, cuvăntul egiptean pentru "aur" a adus la reinterpretarea unei părţi a titulaturii faraonului din "Horus de aur" în "Horus deasupra celui din Nubet", adica Seth, Ziua lui de naştere era întotdeauna considerată de rău augur şi o zi nenorocoasă în calendarul egiptean. Ca Zeu asociat cu ţări străine, consoartele lui provin din panteonul semitic - Astarte şi Anat. Zeiţa egipteană care are legătură cu el este sora lui, Nephthys. Încă din timpul Textelor Piramidelor legenda lui Seth ca asasin al lui Osiris şi adversar al lui Horus era foarte răspandită. În menţionările privind ferocitatea luptei pentru tronul Egiptului se vorbeşte despre smulgerea de către Horus a piciorului din faţă şi a testiculelor lui Seth. Zeul este condamnat să ăl poarte de-a pururi pe umerii săi pe Osiris, iar capetele adepţilor lui Seth sunt oferite regelui. Cu toate acestea, din papirusul care relateaza punctul culminant al luptei dintre Horus şi Seth apare clar faptul că iniţial Seth are susţinători foarte puternici: zeul -soare îl preferă pentru că Seth este cel mai in vârstă. Temperamentul violent al lui Seth iese la iveală atunci când zeii îşi manifestă înşelegerea faţă de cazul prezentat de Isis - el ameninţă să omoare un zeu pe zi cu sceptrul său (cu o greutate de 2.040 kg) dacă zeiţei nu i se interzice să participe la judecată. În cele din urmă, Seth îşi pierde dreptul la tronul Egiptului, dar îşi păstrează simpatia zeului-soare. Dupa ce tribunalui zeilor i-a acordat lui Horus tronul Egiptului, zeul-soare Ra a anunţat că Seth va locui cu el ca fiu al său pentru a vorbi cu putere ca tunet din cer.
Shai
Zeu care personifică destinul. Shai există atât ca un concept cât şi ca divinitate. În papirusul funerar al scribului regal Ani, din Regatul Nou, Shai apare în scena cântăririi inimii ca antropomorf. În cartea de precepte morale şi religioase cunoscută sub numele de Învăţăturile lui Amenemope, există un pasaj care subliniază inutilitatea căutării bogaţiilor deoarece nimeni nu-l poate ignora pe Shai, adica soarta. Zeul, ca personificare a duratei vieţii şi a prosperităţii de care se poate bucura cineva, apare clar în inscripţiile din timpul domniei lui Akhnaton (dinastia a XVIII-a), unde fie regele, fie zeul Aton este descris ca "Shai care dă viaţa".
Shesmetet
Zeiţă leonină, probabil o manifestare a lui Sekhmet. Conform Textelor Piramidelor, Shesmetet dă naştere regelui şi, o dată cu "democratizarea" gândirii egiptene, devine mama celor decedaţi în papirusurile funerare. Într-un descântec ce era rostit în ultima zi a anului numele lui Shesmetet este invocat ca o forţă magică împotriva demonilor vărsării de sânge. Un indiciu privind originea ei "Doamnă din Punt" regiunea arborilor de tămâie
Shemzu
Zeu sângeros al preselor de vin şi ulei. Shemzu este o zeitate cu o personalitate dublă, care poate să-şi arate cruzimea sau să se dovedească benefic. Aceste contraste apar încă din Epoca piramidelor şi coexistă până în perioada romană. El este de obicei reprezentat antropomorf, dar în perioada târzie a civilizaţiei egiptene devine mai populară o imagine leonină a acestui zeu. În formula magică din piramidele din Regatul Vechi în care regele absoarbe puterea divină suplimentară mâncând anumite zeităţi şi fiinţe puternice, Shemzu ca măcelar este cel care le taie şi le găteşte pentru monarh pe pietrele vetrei de seară.
Shu
Zeul luminii solare şi al aerului. Shu are formă umană, cu o pană (hieroglifa numelui său) pe cap şi cu braţele ridicate ce o sprijină pe zeiţa-cer Nut pe care el o ţine despărţită de soţul ei, zeul-pământ Geb. El este una dintre cele două prime zeităţi create de Atum, zeul-soare de la Heliopolis. S-a născut la fel ca şi soţia-soră a sa, Tefnut, din sămânţa lui Atum; ca o explicaţie alternativă care implică un joc de cuvinte, Shu a apărut din mucusul pe care Atum l-a strănutat din nările sale. În Textele Piramidelor, oasele lui Shu, probabil norii, sunt folosite de către rege pentru a urca la cer. Lacurile lui Shu (poate ceaţa ce se adună deasupra Nilului) îl purifică pe monarh. Shu ca zeu al luminii solare este atestat pentru prima oară în Regatul Vechi, când este responsabil cu aducerea la viaţă în fiecare zi a lui Ra şi a regelui. Mai bine de o mie de ani mai târziu faraonul Akhnaton subliniază această idee descriindu-l pe Shu ca locuind în discul solar. Rolul lui Shu ca zeu-aer determină identificarea lui cu unele rezemătoare de cap care astfel oferă în permanenţă celui ce le foloseşte oxigen care circulă. În Lumea de Dincolo, Shu este un zeu periculos care aduce o bandă de călăi şi al cărui butuc de tăiere constituie un mare pericol pentru cel decedat. Dar el poate fi şi un protector împotriva zeului-şarpe distrugător Apophis.
Sia
Zeul care personifică inteligenţa şi cunoaşterea. Sia a fost creat din sângele care picură din falusul lui Ra, zeul-soare. În Regatul Vechi Sia este vazut în dreapta lui Ra şi considerat responsabil cu purtarea papirusului sacru al cărui conţinut permite împlinirea intelectuală. Pe pereţii mormintelor din Valea Regilor, Sia călătoreşte în barca zeului-soare. Sia poate fi probabil echivalat în teologia memphită cu energiile intelectuale ale inimii lui Ptah, care au ca rezultat controlul creator al limbii lui Ptah.
Sobek
Zeu-crocodil care simbolizează puterea faraonică. Sobek apare prima dată în textele religioase din Regatul Vechi, unde este numit "Cel înfuriat" şi considerat a fi fiul lui Neith. El poate fi în întregime crocodil, cu o coroană de pene, sau parţial antropomorf. Abilitatea crocodililor de a înşfăca şi distruge face din el o perfectă manifestare a vitejiei regale. Superbele statui aflate la Muzeul din Luxor şi provenind de la sanctuarul lui Sobek de la Sumenu ilustrează strânsa relaţie între zeu şi monarh. Locurile unde se adăpostesc crocodilii, mlaştinile şi malurile fluviului, apar în titlurile lui Sobek. El este de asemenea "Domn al lui Bakhu", muntele de la orizont unde se spune că are un templu făcut din carneol.
Sokar
Zeu-şoim al necropolei memphite. Iconografia de bază a lui Sokar este o movilă joasă deasupra căreia capul uliului-păsărilor se află pe o barcă. Zeul poate fi reprezentat şi antropomorf cu cap de şoim, adeseori cu o coroană complicată, cu două coarne, două cobre, un atef conic central şi un disc solar. Unul dintre Textele Piramidelor oferă probabil etimologia numelui zeului: Osiris a spus - ca un strigăt de ajutor - către soţia sa: "Sy-k-ri", sau "grăbeşte-te la mine", ceea ce a devenit numele zeului Sokar, cu care el are legături funerare.
Sopdu
Zeul al graniţei ca "Domn al estului", înfăţişat fie ca un şoim ghemuit sau ca un războinic beduin care poartă o coroană de pene înalte. Cu toate acestea, în Textele Piramidelor natura astrală a lui Sopdueste aspectul pus în evidenţă. Regele o însămânţează pe zeiţa Isis în forma sa de stea Sirius (Sothis), vestiroarea a revărsării Nilului. Rezultatul acestei uniri este Horus-Sopdu, o combinaţie naturală a două zeităţi-şoi. O dovadă în plus a naturii lui Sopdu de zeitate stelară o constituie echivalarea zeului cu dinţii regelui atunci când acesta devine Zeu-Stea. Această idee subliniază invincibilitatea regelui, căci Spdu este el însuşi "ascuţit ăn dinţi", un epitet sugestiv pentru pasăre de pradă.
Sothis
Zeiţă care personifică steaua Sirius (luceafărul din zori), vestitoare a revărsării anuale a Nilului prin apariţia sa strălucitoare pe cer în zoti în luna iulie (răsărit heliac". Numele ei egiptean al acestei zeiţe este Sopdet, din care derivă versiunea grecească Sothis folosită în mod curent în egiptologie. Ea este reprezentată ca o doamnă cu o stea pe cap. Probabil că încă din prima dinastie Sothis este numită "aducătoare a Anului Nou şi a revărsării Nilului" - calendarul agricol începea cu umflarea aperlor Nilului. Ca urmare, Sothis a ajuns sa fie asociată - la fel ca şi constelaţia Orion - cu prosperitatea adusă de mâlul fertil lăsat de apele în retragere.
Ta-Bitjet
Zeiţă-scorpion numită soţie a lui Horus într-un număr de descântece magico-medievale împotriva muşcăturilor veninoase. Puterea descântecului provine din invocarea sângelui care a curs atunci când Horus i-a luat virginitatea pe un pat de abanos.
Tasenetnofret
Zeiţă al cărei nume înseamnă "Soră bună (sau frumoasă", consoarta lui Haroeris şi mamă a lui Panebtawy în sanctuarul de vest din templul de la Kom Ombo. Ea este o manifestare ştearsă a lui Hathor în rolul de soţie divină.
Tatenen
Zeu care simbolizează ieşirea mâlului fertil al Nilului din apele care se retrag după revărsare. Numele lui înseamnă "Pământ ridicat" şi iniţial el era o zeitate memphită independentă. Tatenen este reprezentat antropomorf cu o coroană formată din două pene pe coarne de berbec. Ca zeu htonic al vegetaţiei, el poate fi pictat cu faţa şi membrele verzi. Dar în Regatul Vechi el se combină cu zeul Ptah şi este văzut ca o manifestare a acestuia ca zeu creator. În acest rol ca zeitate primordială el apare în importantul crez al creaţiei lumii conform teologilor memphiţi, aşa cum este el formulat pe Piatra lui Shabaka.
Tauret
(Taweret) Zeiţă-hipopotam, protectoare a femeilor la naştere. Numele ei înseamnă "Cea Mare" redat in greceşte ca Thoeris. Conform lui Plutarh, Tauret era concubina zeului Seth, dar l-a părăsit pentru a terce de partea lui Horus în disputa asupra tronului egiptean. Acest episod reflectă poate diferenţierea făcută între binevoitoarea Tauret şi hipopotamul mascul ca manifestare a lui Seth, o forţă distructivă pentru bărcile de pe Nil şi în câmpiile de grâu din preajma mlaştinilor unde el trăia. Iconografia ei este mixtă: capul de hipopotam, braţele şi picioarele de leu, coada de crocodil, şi sâni de femeie. Această apariţie feroce împiedică forţele răuvoitoare să le facă rău femeilor în timpul durerilor facerii şi al naşterii. Tauret îşi sprijină adeseori un braţ pe amuleta sa, care indică "protecţie". Natura ei binevoitoare face ca Tauret să fie preferată egiptenilor de rând.
Tayet
Zeiţă a ţesutului. Cel mai important rol pe care îl joacă Tazet este de a furniza pânză ţesută necesară pentru îmbălsămare. În scrisoarea pe care faraonul Senusret I i-o trimite lui Sinnuhe, un fost oficial al haremului, pentru a-l invita înapoi ăn Egipt după o lungă şedere ăn străinătate, există un frumos pasaj care evocă ritualurile cultului funerar: după moartea lui Sinuhe va fi o noapte a unguentelor şi a "învelirilor din mâna lui Tayet". Aceasta se referă la bandajele cu care îmbălsămătorii înfaşă mumia pentru a păstra trupul intact. În Regatul Vechi există o rugăciune adresată zeiţei pentru a păzi capul regelui şi a-i aduna oasele. Tayet ţese şi perdeaua (brodată de către zeul Ptah) care atârnă în cortul de purificare unde se desfăşoară ritualul îmbălsămarii. În viaţa de fiecare zi, bandajele din pânză de in erau folosite destul de puţin pentru problemele medicale. Există un descântec ce trebuia rostit deasupra firelor de ţesătură: el urma să prevină o hemoragie şi ca urmare pângărirea purităţii "ţinutul lui Tayet", adică bandajele.
Tefnut
Zeiţă primordială care personifică umiditatea. Tefnut este partenerul feminin din primul cuplu creat de zeul-soare Atum. Acesta a "scuipat" zeiţa, iar numele ei reprezintă onomatopeic această expectorare. Pe pereţii templelor ptolemeice numele lui Tefnut poate fi scris cu simbolul unei perechi de buze care scuipă. Legătura ei cu umiditatea este stabilită destul de vag din poziţia ei printre zeităţile care reprezintă elementele cosmice şi din sugestii din inscripţii, ca de pildă într-un pasaj din Textele Piramidelor unde zeiţa creează din vaginul ei apă pură pentru picioarele regelui (=roua de dimineaţa). Fratele şi soţul ei este zeul-aer Shu, iar copii lor sunt Geb şi Nut. Ca "Ochi al lui Ra", ea apare cu cap de leoaică. Shu poate lua formă leonină, şi cuplul era venerat ca o pereche de lei în Deltă la Leontopolis. Tefnut avea un sanctuar şi la Heliopolis, centru de cult al tatălui său Ra-Atum, numit Menset-ul de Jos. În plus, în Textele Piramidelor este descrisî iconografic şi ca un şarpe care se ridică pe un sceptru.
Thot
Zeu-lună care patronează scribii şi cunoaşterea. Thot - Djeheuty în egipteana antică - poate fi reprezentat sub două forme: a) Ibisul sacru - care devine asociat cu Thot apare cocoţat pe un stindard pe palete de ardezie de la sfârşitul perioadei predinastice. Cu siguranţă, în Regatul Vechi asocierea dintre pasăre şi zeu se făcuse deja: în viaţa următoare aripa lui Thot îl va purta pe rege peste fluviul celest dacă barcagiul refuză să o facă. Mai mult, regele se poate transforma îintr-o pasăre ale cărei pene din aripi sunt cele ale lui Thot, "cel mai puternic dintre zei". Simbolul ibisului apare de asemenea devreme în inscripşiile din mormintele curtenilor, unde sunt menşionate ofrande lăsate în mod regulat în timpul Serbării lui Thot pentru cei decedaţi. - b) Babuin (Papio Cynocephalus În timpul primei dinastii, babuinul, în poziţia sa ghemuită pe vine care avea să devină simbolul lui Thot, apăruse deja în figurine smălţuite din Abydos. Thot poate fi reprezentat în întregimeca un ibis ori un babuin, sau antropomorf având aşezat pe umeri un cap de ibis. În fiecare caz zeul poartă o coroană ce infăţişează o lună nouă care sprijină discul plin al lunii. Ambele creaturi sacre pot fi interpretate în termenii simbolismului selenar.
Wadjet
Zeiţă-cobră din Buto (Tell el-Farain), în Delta Nilului, păstrătoarea autorităţii regale asupra Egiptului de Nord. Wadjet este reprezentată ca o cobră înălţată pentru a lovi cu forţă letală orice duşman al regelui. Ea poate să apară şi ca leoaică în rolul ei de "Ochi al lui Ra". Numele ei (găsit în literatura egiptologică şi ca Edjo sau Uto) înseamnă "Cea Verde", cu referire atât la culoarea unui şarpe, cât şi la mlaştinile cu papirus ale Deltei pe care, conform unuia dintre Textele Piramidelor, ea le-a creat. Wadjet este zeiţa tutelară a Egiptului de Jos şi este menţionată astfel de un titlu din protocolul regal. Principalul loc sacru al Deltei, Per-nu, se află sub protecţia sa. Wadjet îi corespunde Egiptului de Sus lui Nekhbet - în temple sau morminte ea poate fi frecvent văzută cu trupul sau doar aripile zeiţei-vultur din Egiptul de Sus. În legenda creşterii tânărului Horus în Khemnis în Deltă, Wadjet este doica sa, ceea ce a dus mai târziu la identificarea ei cu Isis. Alături de alte câteva zeităţi leonine, ea primeşte rolul relativ banal de mamă a zeului Nefertum.
Wadj Wer
Zeu al fertilităţii, personificând sub acest nume (care înseamnă "Marele Verde" fie Marea Mediterană în largul coastei de nord a Egiptului, fie principalele lagune ale Deltei Nilului, de pildă lacurile Mariut, Idku, Burullus şi Mazala. Zeul apare încă din regatul Vechi, fiind prezent într-un relief din situl Abusir. El se află aici printre figurile care simbolizează fecunditatea, purtănd o păine de ofrandă pe o rogojină, cu simboluri ale vieţii (semnul ankh) atârnate de braţul său. Sub forma lui androgină, cu sânii pronunţaţi şi pântecele care denotă o sarcină, Wadj Wer este în mod clar asociat cu procreerea şi rodnicia. Pe trupul său sunt săpate semne ale apei, sugerând recolta bogată de peşte din lacurile Deltei.
Weneg
(Uneg) Fiu al zeului soare Ra, găsit în textele din Regatul Vechi. El poate să reprezinte ordinea cosmică, într-un mod asemănător fiicei lui Ra, Maat, sprijinind cerul şi împiedicând astfel forţele haosului să se prăbuşească pe pământ. El este de asemenea un judecător al altor zei, administrând probabil legile cosmice ale alui Ra.
Wepwawet
(Upuanut) Zeu-şacal din Egiptul de Sus, susţinător al monarhului. Numele lui înseamnă "Deschizător de drumuri", aplicabil atât într-un context laic cu referire la cuceririle regelui, cât şi ca un concept funerar legat de Lumea de Dincolo. Dovezile arheologice furnizate de paletele de ardezie sugerează că provine din sudul Egiptului, din rândul conducătorilor de la sfârşitul perioadei predinastice. El este reprezentat pe unul dintre cele patru stindarde care îş preced pe monarhul cuceritor lui Narmer, unificatorul Egiptului de Sus şi de Jos în jurul anului 3000 î.e.n. Cu toate acestea, în Regatul Vechi Wepwawet este văzut şi ca zeu al Egiptului de Jos - o inscripţie dintr-o piramidă plasează locul naşterii sale ăn Per-nu, lăcaşul sfânt al zeiţei din Nord Wadjet. În altă parte, el este descris ca "apărând dintr-o tufă de tamarisc".
Wosret
Zeiţă din Theba al cărei nume înseamnă "Cea Puternică". E posibil ca ea să fi fost prima consoartă a lui Amon la Karnak, precedând-o pe Mut. Unii faraoni de origine thebană din Regatul de Mijloc i-au preluat numele ca un element al propriului lor nume - Sen-Wosret (Senusret), sau "bărbat care îi aparţine lui Wosret".
Yah
Zeu-lună. În cele mai vechi atestări ale numelui său, Yah se referă la lună ca satelit al Pământului. Apoi Yah devine conceptualizat ca o zeitate lunară, antropomorfa, dar al cărei manifestăr, din dovezile hieroglifice, pot include secera lunii noi, ibisul şi şoimul - comparabil cu celelalte zeităţi-lună, Thot şi Khonsu.
Yamm
Zeu tiranic al mării, găsit într-un papirus fragmentar care pare să sugereze că cererile sale exagerate de tribut de la celelalte zeităţi au fost în final contracarate de zeiţa Astarte.
Zeii judecatori
Aceştia sunt 42 de zeităţi din Lumea de Dincolo care constituie tribunalul de juraţi în Marea Sală a celor Două Adevăruri. Ei judecă viaţa pământeană a oricărui nou-sosit în Lumea de Dincolo, pândindu-i pe răufăcători, al căror sânge îl pot bea. O persoană sinceră, a cărei inimă - aşezată pe un talger al balanţei, în timp ce pe celălalt se află zeiţa Adevărului, Maat, sub formă de pană - dovedeşte o viaţă cinstită, va fi declarată "dreaptă în vorbele sale" şi demnă de a pătrunde în Paradis. Cel a cărui inimăface să se încline balanţa sub greautatea păcatelor sale va fi încredinţat Devoratoarei de Morţi (Ammut).
_______________________________________
Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.
Dacă dorim să continuăm a trăi pe această planetă, este nevoie de o schimbare de atitudine.
|
|
